•  
  •  
  •  
  •  

Costa Rica este tara cea mai prietenoasa pentru cei ce iubesc viata, natura, calatoriile si aventura. Esti dornic de aventura? Ai o multime de optiuni de a petrece timpul – de la trasee montane, parcuri de aventura, tiroloana pana la surfing, rafting sau cremaliera. Esti dornic de relaxare? Poti alege piscinele termale cu apa calda, unde te rasfeti cu un masaj natural, poti lua lectii de yoga pe plaja sau la hotel la primele ore ale diminetii. Cel mai bine este sa stii ce vrei ca sa obtii maximum de la o vacanta bine planificata.
Partea intai

Am aterizat in mijlocul unui peisaj verde-pur, cu un aer foarte cald. Am fost intampinat de catre un localnic amabil, care a facut o frumoasa introducere despre tara lui: nu veni incarcat cu bagaje, aici ai de toate, este cea mai sigura tara din America Centrala si foarte bine dezvoltata pentru cei 5,5 milioane de locuitori. Formalitatile de intrare in tara au durat circa o ora, stand la o coada foarte mare pentru controlul pasapoartelor. O doamna ofiter foarte draguta a pus intrebari punctuale – cate zile stau, ce traseu fac si unde ma cazez.

San José este un oras simplu, nu frumos, cu strazi inguste ce ingreuneaza traficul. Autostrada ce vine dinspre aeroport este aproape mereu blocata de miile de masini ce asteapta sa intre in oras. Am vazut foarte multi tineri, multi studenti si muncitori care lucreaza dis-de-dimineata (soarele rasare la 5 AM si apune la 5 PM, astfel ca nu ar trebui sa fii surprins de aglomeratia de la ora 6). Cazarea a fost ultracentrala, la Hotel Presidente, aflat pe strada pietonala ce taie orasul in doua, cu o multime de magazine colorate. Hotelul este aranjat cu bun gust, are un lobby generos cu lemn masiv, exteriorul viu colorat, camere spatioase si moderne, un restaurant cu terasa ce ofera privelisti panoramice. Orasul, insa, in afara de cladirea veche a Postei, parcul central cu copaci plini de pasari cantatoare si Teatrul National, nu ofera locuri atractive de intampinat un turist. Am luat bilet la spectacolul de teatru ce era pus in scena de o trupa americana cu ocazia celebrarii a 120 de ani de la inaugurare. Sala mare si holurile sunt impresionante, acustica buna, am fost atat de incantat incat, pentru finalul calatoriei, am luat bilet si la o seara de muzica clasica cu Orchestra Nationala. Arhitectura, de inspiratie franceza si italiana, face din aceasta cladire un simbol national, o oaza contrastanta cu tot ceea ce inseamna restul orasului. Orice pasionat de frumos va considera acest spatiu cultural una dintre cele mai frumoase surprize pe care le poate avea in Costa Rica.

A doua zi, am plecat dis-de-dimineata in explorarea unei plantatii de cafea, cel mai renumit produs exploatat si exportat, dupa ananas si banane. Plantatia de cafea Doka Station apartine familiei Vargas, renumita pentru terenurile pe care le lucreaza. Se genereaza astfel multe locuri de munca in zona, oferind facilitati de cazare in perioada recoltei de cafea. Astfel, muncitorii isi pot aduce familiile sa traiasca acolo. Cei mai multi lucratori sunt nicaragüences care beneficiaza de aceleasi conditii ca si costarricenses – asigurare medicala si salariu competitiv. Localnicii au ajuns la un nivel de trai mediu spre ridicat si nu mai doresc sa presteze munca bruta. Plantatia este mare, intinsa pe multe hectare, intre arborii de cafea existand cateva plantatii de banane folosite ca si snack pentru lucratori, dar si pentru ca in sezonul uscat reprezinta un rezervor de apa ce ajuta plantatiile de cafea, iar in sezon ploios absorb mult din excesul de apa din sol. Evolutia cafelei incepe de la stadiul de planta cu flori frumoase ce seamana cu iasomia, putin parfumata, dupa care apar boabele verzi care, in timp, ajung sa se coaca si sa devina rosii, bune de recoltat. Pentru cules, muncitorii folosesc cosuri de plastic care se masoara in „alajuelas”. 20 de cosuri umplu alajuelas si salariul oferit este in functie de cate cosuri umpli in alajuela; cel mai mare salariu oferit in Costa Rica pentru culesul cafelei este de 2$ pe cos. Dupa ce s-a umplut alajuela, cafeaua este transportata cu carretas, carute frumos pictate in culori, cu roti mari si trase de boi, jugul fin si el pictat colorat. Dupa culegere si spalare, boabele sunt uscate la soare si intoarse de mai multe ori pe zi. De obicei, importatorii prefera sa prajeasca local boabele, deoarece doar astfel se poate prelungi valabilitatea, aroma si savoarea cafelei. Dupa gradul de prajire, pot iesi arome mai tari sau mai suave, depinde de gust. Aici, la plantatia de cafea, am servit un mic dejun bogat cu platoul tipic gallo pinto (orez cu fasole rosie, cu chili dulce, ceapa si coriandru), omleta, salchichas (diversi carnaciori) si cafea locala. La finalul turului, am avut pranzul inclus, tot cu platouri specifice regiunii centroamérica – nelipsitul gallo pinto, nachos, salsa, fasole, salate, carne si orez dulce. Dupa-masa, am plecat sa vizitam gradinile in trepte unde am vazut o serie de pasari si animale salvate din diverse forme de captivitate, ranite sau din casele oamenilor. Aici este interzis sa cresti acasa animale sau pasari salbatice, sa le smulgi din habitatul natural. Se dau amenzi sau chiar pedeapsa cu inchisoarea. Am gasit tucani frumos colorati, papagali, fluturi – morfe, ochi de bufnita, postas. Lenesii sunt cei mai cautati dar, cum dorm 16 ore pe zi, sunt greu de vazut treji. Puma, pasarea colibri, serpii si broastele diverse (cea mai rara fiind broasca cu ochi rosii pe care am reusit sa o vedem carand masculul in spinare pentru trei saptamani de reproducere) completeaza peisajul. In final, mergand pe poteci perfect amenajate, am vazut cele cinci caderi de apa impresionante.

Din aceasta prima parte a calatoriei, pot spune ca am aflat cat de mult isi iubesc tara localnicii, ca cei ce detin plantatii, terenuri, hoteluri sunt oameni harnici care, pe langa afacerea in sine, lucreaza si pamantul cu diverse culturi de legume, fructe pentru productia locala si export. Se incurajeaza mult investiile locale, generand bani si locuri de munca.

Partea a doua

Pura aventura prin Costa Rica abia de acum incepe sa ni se dezvaluie. Pornim catre Arenal, o zona verde si cu o clima blanda, tot peisajul formand o panorama mareata de jur imprejurul vulcanului Arenal. Ajungem la un resort foarte intins si verde – Arenal Springs Resort & Spa, cu camere mobilate elegant ce ofera panorame spre vulcanul Arenal, scaldat de nori trecatori. Resortul ofera un spatiu verde ca si o padure tropicala din apropiere. Hotelul este tranzitat de multi turisti ce vin aici pentru baile termale cu saruri de calciu, clor, magneziu. Baile calde sunt strecurate prin resort in diferite forme de piscine care ofera intimitate si relaxare pentru toti doritorii. Am pornit spre muntele Arenal sa il vedem in toata splendoarea lui, cu roci vulcanice si vegetatie caracteristica, traseul ajungand in zona marcata de eruptia din 1968. Accesul pe munte este interzis atat localnicilor, cat si turistilor, excursia ducand catre un punct panoramic in apropiere de munte. Plimbarea a fost relaxanta, pe poteci marginite de plantatii de trestie de zahar salbatica sau de paduri tropicale umede, in sunetul pasarilor si al maimutelor urlatoare. Am incheiat ziua in apele termale de la resortul Tabacon, un complex de piscine ce se intinde pe multe niveluri, cu pietre vulcanice si apa calda ce cade in cascade mai mari sau mai mici, oferind o deconectare totala si o terapie in mijlocul naturii.

In ziua urmatoare, am descoperit parcul Mistico Arenal, construit de cei sapte frati costaricani din zona pe padurea primara, fara sa fie distrusa sau modificata in consistenta ei. Cel mai spectaculos traseu este pe podurile suspendate pana la 50 de metri inaltime: ofera o panorma deasupra junglei si traverseaza padurea dintr-o parte in alta. Pe drum, poti vedea plante ca Bromelia (copacul ficus cu radacini de patru metri, ce poate atinge varsta de 40-50 de ani), floarea de ghimbir, planta cascabel (clopotel) ce colecteaza apa in petale bune pentru alimentarea pasarilor; dar si diverse pasari, precum Momoto (pasarea colorata ce mananca serpi, insecte, gandaci), liliacul cu 10 brate (murcielago – ce isi muta locul des si se hraneste cu pana la 2000 insecte, insemnand de opt ori greutatea sa), Trepador – ciocanitoare ce se hraneste exclusiv cu insecte; Tucan cafe con pico amarillo – tucan carnivor ce mananca pui de pasari si insecte. Tot aici vei vedea soparle si alte mici reptile, dar si sarpele auriu ce isi poate schimba de 22 de ori culoarea, in functie de habitat. In plus, poti face cunostinta cu Saíno – porc mistret ce mananca insecte si fructe si care este manancat de catre indigeni.

Am plecat impresionati de biodiversitatea costaricana descoperita in aceste zile petrecute in zona localitatii La Fortuna, orasel mic si linistit pe care l-am vizitat in cateva ore, chiar daca nu ofera nicio activitate turistica (explorand insa multitudinea de magazine de suvenire).

Alta zona vizitata a fost Manuel Antonio, un spatiu natural intins, unde s-au construit resorturi ce pastreaza natura primara. Adica, in hoteluri, poti avea surpriza sa intalnesti cate o reptila, un fluture morfa, agouti, tucani, maimute urlatoare care sa dea trezirea la rasaritul soarelui, anuntandu-se intre ele unde sunt si marcandu-si teritoriul.

Parcul Manuel Antonio este preferat de turisti datorita dimensiunii reduse, avand astfel sanse mari sa vezi lenesi cocotati in copaci, maimute capuchino cu fata alba, tucani colorati, serpi, soparle si, la final, sa te bucuri de o plaja salbatica alaturi de mamiferele ce se joaca alaturi de turisti. Aici este un mic golf cu apa curata si nisip fin, pe alocuri pigmentat cu scoici albe, iar valurile sunt mai cuminti.

Urmatorul punct a fost plaja Tamarindo si zona de agrement de la Pacific, cu atmosfera hippie, nisip fin, de natura vulcanica, galben-negricios, cu valuri numai bune pentru pasionatii de surf. Se fac diverse plimbari cu caii, sesiuni matinale de yoga pe plaja, rafting pentru incepatori si avansati, poti vizita Nicaragua pentru o zi sau doua, poti alege excursii de canopy si aventura, ce ridica adrenalina si iti ofera sansa sa cunosti oameni amabili si foarte educati.

Pot sa spun ca oamenii sunt partea cea mai frumoasa a acestui paradis verde. Ei au ales sa aiba parte de o pura vida pentru ca acorda o atentie deosebita si respecta flora, fauna si natura. Costa Rica este printre cele mai dezvoltate si sigure tari din America Centrala, reducand infractionalitatea, fiind printre putinele tari din lume fara armata, redirectionand astfel fondurile respective catre educatie si sanatate. Este tara unde se impadureste foarte mult si nu sunt permise taierile de arbori, au peste 112 parcuri nationale si 5% din flora si fauna lumii, aici salasluiesc peste 1200 de specii de pasari, 70% din vegetatie fiind zona protejata, exista peste 5000 de specii de orhidee si se exporta foarte multe flori exotice (mai mult decat Olanda). Este pe primul loc in lume la productia de chip-uri Intel, pe al treilea loc la exportul de cafea (dupa Brazilia si Columbia) si detine 40% din productia de ananas si banane. Cultiva in regim organic totul datorita solului fertil si ploilor din sezonul umed, au identificat metode eficiente de utilizare a resurselor naturale de apa din zonele Pacificului si le transporta in zona caraibiana prin sisteme de irigatii, au instalat centrale eoliene, au creat apeducte de transport si filtrare a apei. Sunt comunitati intregi din Nicaragua care vin aici sa munceasca in servicii sau la culesul cafelei, angajatorii punand la dispozitie lucratorilor cazarea in case de pe domeniul respectiv pentru a le intretine si a-si aduce familiile sa traiasca alaturi. Exista multi europeni care locuiesc si lucreaza in Costa Rica. Toata aceasta implicare a unei populatii de doar 5,5 milioane de oameni face ca rata emigratiei sa fie zero si sa aiba un nivel bun de trai. Oamenii de aici inspira bucurie si relaxare atat timp cat viata e a lor si au toate resursele sa se poata bucura de ea.
Florin


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll Up