Uzbekistan este tara care mi-a intrat la suflet din prima clipa si care va ramane mereu acolo. Desi de multe ori tindem sa fim reticenti la destinatii necunoscute, ele sunt cele care ne aduc cele mai frumoase amintiri si experiente deosebite. Imi aduc aminte de zilele dinaintea plecarii in care ma gandeam cum va fi, daca imi va placea, cum vor fi oamenii, cat de stricti sunt si multe alte ganduri care au disparut de cum am ajuns acolo.
Prima noastra oprire a fost in Tashkent, oras in plina dezvoltare, insa unde se mai observa amprenta regimului comunist. Principalele atractii ale orasului sunt Complexul Khasti Imam, Madrasa Kukeldash, Muzeul de Arte Aplicate, bazarul Chorsu. Daca timpul va permite, nu ratati o vizita la o statie de metrou, sunt absolut spectaculoase. Nu am reusit sa ajung de aceasta data, dar este pe lista pentru urmatoarea vizita.
A doua zi am plecat spre Khiva, unde urma sa vizitam Citadela Itchan Kala. Dis de dimineata ne-am imbarcat intr-un zbor spre Urgench; un zbor scurt, de 1h30min cu Uzbekistan Airways. Din Urgench am fost transferati in Khiva, unde am ajuns in aproximativ 40 de minute. Citadela Itchan Kala, pe care eram nerabdatoare sa o vad, este principala si sigura atractie din Khiva, dar care impresioneaza prin istoria si arhitectura sa. Este ca un muzeu in aer liber, un oras intr-un oras, o alta lume, care te face sa simiti ca ai calatorit in timp si ai patruns pe alte taramuri, in lumea Seherezadei sau a lui Alladin.
Aici veti gasi, pe langa moschei, madrase, minarete, muzee, strazi pline de oameni primitori, veseli care va indeamna sa le treceti pragul buticului cu suveniruri, blanuri sau textile. Daca sunteti iubitori de haine de blana, Khiva este cea mai buna optiune. Tot aici puteti sa va opriti la una dintre cafenele pentru a savura un ceai in timp ce va incantati privirea cu forfota din jurul vostru. Am petrecut toata ziua in Citadela si nici ca mi-as fi putut dori altceva. Recomand sa urcati intr-unul din minarete pentru a avea o priveliste asupra intregului oras. Cat sunteti aici trebuie sa incercati neaparat painea facuta pe vatra; pentru noi a fost o incantare. Si daca tot am adus vorba de mancare, ce trebuie sa stiti e faptul ca mancarea este delicioasa. Nu am mancat niciodata un preparat care sa nu imi placa, dar aveti grija, este posibil sa veniti cu 2-3 kg in plus. Ingredientul de baza este carnea de miel, dar bineinteles exista si carne de pui sau vita, chiar si de cal, pentru cine este interesat sa experimenteze. Pe langa preparatele din carne, exista si o varietate de salate, supe (de cartofi, linte, orez), legume.
Dar voi trece mai departe pentru ca deja mi se face dor de mancarea lor. Tot in Khiva am avut parte si de o zi libera, pe care am decis sa o dedicam Muzeului Savitsky, un muzeu cu opere avangardiste interzise în Uniunea Sovietica, considerat a doua cea mai mare colectie de arta avangardista, dupa Hermitage. Drumul pana la Nukus, orasul in care se afla muzeul, a fost destul de anevoios din cauza soselelor, care nu sunt in cea mai buna conditie.
Dupa aproximativ 3h30min am ajuns in Nukus, unde am vizitat muzeul si am avut norocul sa ajungem chiar in mijlocul festivitatior organizate de Navruz – Festivalul Primaverii, una dintre cele mai importante sarbatori, care marcheaza prima zi a anului, conform calendarului solar iranian. Aceste festivitati sunt pline de culoare si armonie; oamenii danseaza, canta si sarbatoresc impreuna venirea noului an. La finalul zilei am sarbatorit si noi Navruz alaturi de localnici, cu muzica populara si preparate traditionale intr-o atmosfera de petrecere si voie buna. Nu am ratat nici momentul pregatirii sumalak-ului, un preparat dulce gatit special de Navruz, obtinut din grau germinat.
In continuare itinerarul ne-a purtat spre Bukhara, un alt oras aflat pe Drumul Matasii. Intreaga zi ne-am petrecut-o pe transfer, pe un drum denivelat, dar pe alocuri impecabil, mai ceva ca o autostrada europeana. In tot acest timp ne-am delectat privirea cu intinderile nesfarsite ale desertului arid Kyzylkum. Iar pentru ca experienta sa fie completa, am facut si o oprire in desert pentru o pauza de cafea pe marginea drumului. In Bukhara am ajuns spre seara, dupa un transfer de aproximativ 7 ore. Cu toate acestea nu eram obositi, astfel ca am plecat intr-o plimbare pana la restaurantul unde urma sa avem cina, un fost caravanserai. Recomand sa mergeti la astfel de restaurante (foste madrase, caravanserai, case locale), atmosfera este deosebita, iar cu mancarea nu dati gres cu siguranta.
In Bukhara am avut o zi plina de vizite. Desi un pic ploioasa, nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de tot ceea ce are de oferit orasul. Am inceput ziua cu vizita a doua mausolee, Ismail Samani si Chasma Ayub, am continuat cu Moscheea Bolo Hauz si Citadela Ark, iar in final am ajuns si la Complexul Poi Kalon, unul dintre cele mai frumoase complexe din Bukhara, dupa parerea mea. Cum Bukhara este cunoscut ca unul dintre importantele orasele de pe drumul matasii, nu puteam rata o incursiune in bazarurile acoperite pentru a ne exersa abilitatile de negociatori. Pentru cei care nu sunt mari fani ai cumparaturilor recomand o plimbare pe stradutele din centru istoric, unde va puteti opri la una dintre terase pentru a va bucura de atmosfera relaxata in timp ce savurati un ceai.
Cu amintiri deosebite alaturi de grup, un bagaj de cunostinte acumulate si incantare pentru ceea ce urma, am plecat spre Samarkand, orasul despre care am auzit cele mai multe lucruri frumoase si pe care abia asteptam sa il descopar. Inainte de a ajunge in Samarkand am facut o oprire in orasul lui Timur Lenk – Sharkhrisabz – un oras micut, dar cu o istorie bogata. Am vizitat aici complexul Dorut Tillavat si complexul memorial Dorus Saodat, care impresioneaza prin arhitectura si cupolele lor de un albastru turcoaz ametitor. Am ajuns apoi la Ak Saray, ruinele grandiosului palat de vara al lui Timur Lenk, care par a fi „pazite†de statuia acestuia, aflata chiar in parcul din fata constructiei. Desi tot ce a mai ramas din acest palat este structura intrarii principale, inca transmite un sentiment de putere si grandoare care mi-a pus imaginatia la incercare: cum era sa traiesti la curtea acestui palat. Dupa inca aproximativ 2 ore de transfer am ajuns in Samarkand, unde am incheiat ziua cu o cina la restaurantul Samarkand.
Urmatoarea zi ne-a intampinat cu o vreme numai buna de explorat. Am inceput cu Muzeul Afrasiab, care se afla pe situl istoric Afrasiyab, unul dintre cele mai mari situri arheologice din lume. Am continuat cu observatorul Ulugbek si Mausoleul lui Timur Lenk. Vizita mult asteptata pentru mine era Necropola Shah – i – Zinda, o mare de mozaicuri care iti fura privirea si in care te poti pierde minute in sir, printre lucrari arhitecturale uimitoare din epoca Timurida. Am stat aici timp de ora pentru a descoperi pe rand fiecare mausoleu.
Ultima oprire a fost in Piata Registan, aflata la cateva minute de mers cu masina de necropola. Piata este principala atractie a orasului, renumita ca fiind centrul anticului Samarkand in timpul dinastiei Timuride, dar si pentru cele 3 madrase, transformate astazi in magazine de suveniruri. Puteti petrece aici chiar si cateva ore daca doriti sa va plimbati prin curtile madraselor in timp ce cautati suveniruri pentru cei dragi. Nu ratati de asemenea o vizita intr-o piata locala de unde puteti cumpara fructe uscate, nuci, migdale, caju, diverse condimente si seminte. O astfel de piata gasiti in Samarkand, langa Moscheea Bibi Khanum. Cu vizita in Samarkand s-a incheiat circuitul in Uzbekistan, o tara care merita explorata, care are multe de oferit, de la istorie, cultura, arhitectura, pana la mancare, oameni primitori, siguranta si curatenie.
Dana Dinu
