Pana la capatul lumii si inapoi

Inca de mic am visat sa ajung in locuri indepartate, dar, in acel moment, pentru mine, un loc indepartat era… Parisul. Apoi am mai crescut putin si, chiar daca nu vizitasem inca Parisul, am inceput sa indraznesc mai mult. Asa cum in fiecare seara de luni pana vineri asteptam cu nerabdare desenele animate de la ora 6, in fiecare sambata seara asteptam cu aceeasi nerabdare un nou episod al binecunoscutei emisiuni Teleenciclopedia. Astfel, am ajuns sa fiu fascinat de marile civilizatii asiatice si de salbaticia savanei africane. Am inceput, deci, sa visez la China, Japonia, India, la un safari in Africa sau chiar la o ascensiune pe Kilimanjaro. Insa, pentru o lunga perioada, visele mele s-au oprit cumva aici… Nu pentru ca nu m-ar fi atras multe alte destinatii, ci pentru ca pur si simplu anii au trecut si eu nu parasisem inca batranul continent. Cat timp nu se intrezarea inca o posibilitate de a vizita macar una din aceste destinatii, cumva nu avea sens sa ma gandesc la altele!
As putea spune ca America de Sud a ramas un vis pe care nici nu indraznisem sa-l visez! Asa ca, intr-un fel, in acest fabulos circuit de 15 zile prin trei tari (Argentina, Chile si Brazilia), am experimentat America de Sud exact ca prin vis. Doar ca nici in vis nu mi-as fi putut imagina o vreme atat de frumoasa pe parcursul a mai mult de doua saptamani, mai ales ca noi am calatorit in aprilie, cand in emisfera sudica este toamna, deci, teoretic, nu era tocmai cea mai buna perioada de calatorie din acest punct de vedere. Aventura noastra a inceput in Buenos Aires, orasul tangoului si al Evitei, o metropola cu aer european, cu o puternica traditie in fotbal si cu – probabil – cel mai somptuos si mai vizitat cimitir din lume, Recoleta.

Ne-am bucurat de impresionante spectacole de tango atat la restaurantul La Ventana, unde am servit o cina traditionala argentiniana chiar in prima seara, cat si la terasele de pe faimoasa strada Caminito, din cartierul La Boca. Si daca am fost in La Boca, nu se putea sa nu vizitam si La Bombonera, stadionul echipei Boca Juniors, echipa la care si-a inceput cariera genialul, dar si controversatul Maradona. Am vizitat, bineinteles, si Plaza del Mayo, cartierul San Telmo si cartierul exclusivist Recoleta cu al sau cimitir amintit mai sus. Merita mentionate si Teatro Colon (cladirea Operei), Palatul Barolo – din varful caruia ne-am putut bucura de panorama orasului la apus, si, nu in ultimul rand, modernul cartier Puerto Madero – unde am mers pentru o plimbare si o cina tarzie. Trebuie mentionat ca a fost o cina tarzie doar pentru noi, deoarece argentinienii merg la cina in mod normal dupa ora 21:00. Am continuat periplul nostru prin Argentina cu o vizita de o zi la un ranch situat la doar 70 de kilometri de Buenos Aires, in pampasul argentinian.

Am facut cunostinta cu vestitii gaucho, am observat cum se imbraca si cum traiesc, am urmarit o demonstratie calare a maiestriei lor si am calarit si noi alaturi de ei. La pranz, am gustat cate putin din toate preparatele din carne, pregatite de ei la gratar. Am fost serviti pe rand cu feliute de carne din diferite parti ale unei vite argentiniene. Aproape ca nici nu mai are sens sa precizez ca totul a fost delicios! In ziua urmatoare, am parasit capitala argentiniana si am zburat spre Ushuaia, cel mai sudic oras al lumii sau, asa cum este el supranumit, „orasul de la capatul lumii”. De acolo, am pornit intr-o croaziera de-a lungul Canalului Beagle pana la farul de la capatul lumii, iar pe traseu am admirat coloniile de lei de mare, cormorani imperiali, albatrosi si pescarusi. In cea de-a doua zi in Ushuaia, am facut un tur de jumatate de zi al Parcului National Tierra del Fuego, iar o parte a acestui tur a fost plimbarea de 40 de minute cu un tren cu aburi denumit, in mod evident, Trenul de la Capatul Lumii. Sunt convins ca acest parc este foarte frumos in orice anotimp, dar, imbracate in culorile toamnei, peisajele admirate si fotografiate de noi au fost cu adevarat superbe! Desigur, un rol foarte important in aceasta ecuatie l-a jucat vremea care, asa cum iti spuneam si la inceput, a fost de partea noastra pe tot parcursul circuitului! Spre finalul turului prin parc, am ajuns si la Oficiul Postal de la Capatul Lumii. Si daca tot am ajuns acolo, ne-am stampilat si noi pasapoartele pentru a avea dovada incontestabila ca am ajuns candva pana la Capatul Lumii!

Din Ushuaia, am zburat putin mai spre nord, pana in El Calafate. Au urmat doua zile pline in care am vizitat doua dintre cele mai frumoase si spectaculoase parcuri naturale din Patagonia si chiar din intreaga lume: Los Glaciares si Torres del Paine. In prima zi, am vizitat Parcul National Los Glaciares, cel mai mare parc national din Argentina, situat la granita cu Chile. Ore in sir am admirat, studiat si fotografiat Ghetarul Perito Moreno. Am avut grija sa-l surprindem din toate unghiurile posibile, atat de pe uscat, cat si de pe apa (in timpul unei croaziere de o ora pe Lacul Argentino). Alaturi de ghetarii Pio XI din Chile si de Franz Josef din Noua Zeelanda, Perito Moreno este unul dintre putinii ghetari din lume care, in ciuda tuturor dovezilor de incalzire climatica, continua sa avanseze si nu sa se retraga. Limba ghetarului are aproximativ cinci kilometri latime, iar inaltimea medie a ghetii ce ramane deasupra Lacului Argentino este de 74 de metri. Insa, in anumite zone, gheata ajunge cu totul pana la aproximativ 170 de metri grosime. As fi putut sa il privesc fara a ma plictisi, cel putin inca vreo doua-trei zile.

Putine peisaje mi-au oferit vreodata o stare similara de relaxare. Urmatoarea zi a fost foarte lunga, dar, in acelasi timp, foarte frumoasa si plina de surprize placute! A fost o zi lunga deoarece Parcul National Torres del Paine este situat in Chile si, avand in vedere transferurile destul de lungi, a trebuit sa ne trezim devreme pentru a avea suficient timp sa ne bucuram de peisajele spectaculoase, de flora si de fauna specifica acestui parc.

Ziua a inceput perfect, cu un rasarit de poveste, cu cerul de un rosu bordo, fiind probabil modul naturii de a ne spune ca vom avea o zi superba! Desi ne aflam intr-o zona in care vanturile puternice sunt ceva normal, iar ghidul local ne sfatuise cu o zi inainte sa ne imbracam cu haine ceva mai groase, divinitatea a avut alte planuri pentru noi. Cand am coborat din autocar, soarele stralucea puternic, pe cer nu era nici urma de nori, iar vantul… care vant?! Cred ca pana si in zona calmelor ecuatoriale astfel de zile sunt o raritate! Ma simteam precum un personaj dintr-un tablou si nu orice tablou, ci unul pictat cu maiestrie de un pictor peisagist consacrat. Prea multe cuvinte sunt de prisos, asa ca voi lasa fotografiile sa vorbeasca pentru mine. A fost o experienta fantastica! Si, pentru ca totul sa fie perfect pana la final, cu putin timp inainte de a parasi aria protejata a parcului, am avut sansa rara de a vedea si fotografia cativa pui de puma ce se ascundeau in stufaris, asteptandu-si mama care, cel mai probabil, era plecata la vanatoare de guanaco.

In ziua ce a urmat, am zburat inapoi spre Buenos Aires, unde am petrecut o frumoasa seara plimbandu-ne pe strazile vibrante ale orasului. Ne-am reincarcat astfel bateriile si ne-am pregatit pentru inca doua zile pline de aventuri in Parcul National Iguazu. Parcul National Iguazu este situat la granita dintre Argentina si Brazilia, se intinde pe o suprafata de 67.000 de hectare pe teritoriul ambelor state si, pe langa cele 275 de caderi de apa ce formeaza Cascada Iguazu, cuprinde nenumarate specii de plante, pasari, mamifere, pesti si reptile. Parcul a fost numit „Loc cu Valoare Universala Inestimabila”, fiind considerat de UNESCO o zona de importanta covarsitoare atat din punct de vedere cultural, cat si natural. Noi am vizitat atat partea argentiniana, cat si cea braziliana a parcului. Ne-am plimbat pe carari pline de vegetatie, pe pasarele si poduri, am urcat si coborat trepte pentru a ne putea bucura de magnificele privelisti ce pot fi vazute atat de jos, cat si de sus. Punctul de atractie principal este un abis spectaculos numit Gatlejul Diavolului.

In prima zi la Iguazu, a plouat marunt timp de cateva ore. A fost singura zi din intregul circuit in care vremea nu a fost de partea noastra, dar nu am lasat acest aspect sa ne afecteze starea de spirit, ci am luat pe noi pelerinele de ploaie si ne-am bucurat din plin de spectacolul naturii. Am explorat partea braziliana a parcului, iar seara am mers sa luam cina la restaurantul Rafain Churrascaria, un steakhouse urias unde, in fiecare seara, aproximativ 1.200 de persoane pot servi cina in timp ce urmaresc un show de dans si muzica live cu adevarat impresionant. Prin fata noastra s-au perindat zeci de dansatori ce ne-au incantat cu dansuri si costume specifice celor mai mari opt state din America Latina: Argentina, Brazilia, Paraguay, Columbia, Bolivia, Uruguay, Chile si Mexic.

A doua zi, vremea a revenit la normal, iar noi am profitat din plin! Am inceput ziua cu o plimbare de aproximativ 12 minute cu elicopterul pe deasupra cascadei. Recomand aceasta experienta oricui ajunge la Iguazu! Emotiile traite sunt imposibil de descris in cuvinte. Am continuat apoi turul nostru prin parc si am explorat si partea argentiniana. La un moment dat, am urcat intr-un trenulet cu aburi ce ne-a dus pana in apropiere de Gatlejul Diavolului, in partea superioara a acestuia. Apoi ne-am intors cu un alt trenulet cu aburi si am incheiat ziua cu o experienta pe care o recomand doar amatorilor de senzatii tari. Doua lucruri sunt garantate: distractia si faptul ca va veti uda pana la piele! Este vorba de plimbarea cu o barca pneumatica rapida ce ne-a dus efectiv pana sub una dintre cele mai mari caderi de apa din parc: Cascada San Martin (a doua ca marime, dupa Gatlejul Diavolului).

In dimineata urmatoare, era planificat zborul catre ultima destinatie din itinerar: efervescentul Rio de Janeiro. Dar, pentru ca uneori companiile aeriene ne mai fac si surprize, zborul a fost anulat si am fost mutati pe un zbor de dupa-amiaza. Asa ca am profitat de timpul ramas la dispozitie si am vizitat Parque das Aves, cel mai mare parc de pasari din America Latina, al carui scop principal este conservarea speciilor de pasari din Padurea Atlantica. Am admirat egrete, flamingo, papagali mai mari si mai mici, tucani, bufnite, vulturi, soimi si chiar si pasari colibri. Pe langa pasari, am intalnit si cateva reptile (anaconda, iguane si caimani) si multe specii de fluturi. Am petrecut cateva ore frumoase in acest parc, transformand astfel o experienta neplacuta intr-una de neuitat!

Seara, am ajuns in Rio de Janeiro si, dupa ce am facut check-in-ul la hotel, am iesit la o plimbare nocturna pe intinsa si vestita plaja Copacabana. Rio este un oras de care nu ai cum sa nu te indragostesti! Chiar daca, prin absurd, ai putea sa ignori cadrul natural absolut fabulos, Rio are acel ceva special pe care nu-l poti ignora. Exuberant, efervescent, plin de energie si nitel periculos… asa l-as descrie in cateva cuvinte! In prima zi din Rio, am explorat orasul si am vizitat cele mai importante obiective turistice. Am inceput cu faimoasa statuie a lui Iisus Hristos de pe Muntele Corcovado. Acolo ne-am putut bucura pentru prima data de panorama superbului oras. De acolo, am plecat direct spre cel de-al doilea munte celebru al orasului, Sugarloaf. Pe Sugarloaf se ajunge cu telecabina, cu o oprire intermediara pe muntele Urca.

De sus, privelistea asupra orasului este pur si simplu magica! Sugarloaf este cel mai bun loc din care poti fotografia Golful Guanabara, plaja Copacabana si Muntele Corcovado. Si, pentru ca ne-am dorit o experienta completa, am decis sa luam pulsul orasului si din aer. Asa ca, la intoarcerea de pe Sugarloaf, am oprit pe Urca pentru un tur cu elicopterul pe deasupra orasului, plajelor si oceanului. In mod clar, acest tur nu a fost la fel de impresionant precum cel de la Iguazu, dar nici nu as putea spune ca a fost prea departe.

Dupa ce am revenit cu picioarele pe asfalt, am continuat plimbarea noastra prin Rio si am vizitat inca doua obiective turistice deosebite: Catedrala Metropolitana San Sebastian si treptele lui Selaron. Catedrala Metropolitana este o constructie cu o arhitectura foarte interesanta si chiar putin ciudata, as spune eu. Forma sa conica m-a trimis cu gandul la un vulcan, iar in interior m-au impresionat cele patru vitralii uriase dispuse concentric. Treptele lui Selaron sunt, cu siguranta, cele mai colorate trepte din lume, fiind decorate minutios cu piese de ceramica si cu oglinzi de forme si dimensiuni diferite, adunate din peste 60 de tari din intreaga lume. Seara am petrecut-o cu un cocktail in mana, pe nisipul fin al Copacabanei, privind valurile. In prima parte a zilei urmatoare, am vizitat la pas zona centrala a orasului si apoi am continuat plimbarea pana in zona portuara. Merita mentionate aici: cladirea Teatrului Municipal (a carei arhitectura a fost inspirata de celebra Opera din Paris), Manastirea Sao Bento (manastire fondata de calugarii benedictini ce arata absolut banal la exterior, dar care la interior este o adevarata bijuterie a stilului architecturaldecorativ rococo) si, nu in ultimul rand, Muzeul de maine (la exterior – o cladire cu o impresionanta arhitectura futurista, iar in interior – un muzeu de stiinta gandit ca un muzeu al viitorului).

Dupa amiaza, am revenit la hotel pentru a ne relaxa la plaja sau la piscina, incercand sa ne reamintim toate peisajele, locurile si lucrurile frumoase pe care le vazusem pe parcursul celor 14 zile petrecute in America de Sud. Cea de-a 15-a zi a fost si ultima, insa nu puteam sa ignoram faptul ca zborul nostru era abia la ora 3 si jumatate dupa-amiaza, asa ca ne-am trezit devreme si am profitat din plin si de ultimele ore petrecute in Rio de Janeiro. Vizitasem deja orasul la pas, il admirasem de pe munte si chiar si din aer, asa ca am decis sa il vedem si de pe apa. Croaziera in Golful Guanabara a durat aproximativ doua ore si a fost incununarea unui circuit de poveste pe continentul sud-american.
Paul Crudu