A patra oara in Mexic – „De ce?” s-ar intreba un turist dornic sa exploreze tinutul mexican pentru prima data?! Pentru ca a fost atat de bine organizata calatoria de fiecare data si, dupa fiecare zona explorata, Mexicul lasa o amintire care te marcheaza si te indeamna sa revii, sa descoperi si altceva… cea mai mare biserica cu cel mai impresionant baroc colonial, influenta spaniola, natura, tequila, dar, mai ales, oamenii. Si nu o sa promovez serviciile de calitate, agentia partenera profesionista, colegii mexicani minunati sau ghizi experti de la an la an pe care i-am avut, ci o sa descriu, prin ochii unui iubitor de arta, arhitectura, istoria, natura. Dupa ce, in primele trei incursiuni, am ascultat povestile lumii precolumbiene, am cantat, am savurat gastronomia locala, am testat tequila si mezcal, am pus un stegulet pe harta personala ca urmatoarea incursiune mexicana sa scoata la suprafata originea acestor simboluri mexicane emblematice.
Am sosit in megametropola Mexico City, oras modern, un conglomerat urbanistic si cultural, prim punct de contact pentru a simti pulsul mexican. Acum era ceva mai curat – deasupra orasului infinit, norii negri de poluare s-au diminuat vizibil de cand s-au implemetat programe in acest sens. In ultimii ani, s-au creat multe spatii verzi, s-au mutat centrele industriale la marginea orasului și se circula cu masina o zi da, o zi nu.
Trebuie sa incluzi neaparat o vizita la Basilica de Guadalupe, un simbol sfant, prezent in inima fiecarui mexican – in Semana Santa, e cu atat mai venerata si respectata de fiecare credincios.
Am pornit apoi spre o zona noua a Mexicului (pentru mine), catre Querétaro – Guanajuato – San Miguel de Allende.
Querétaro mi-a oferit un prim contact cu arhitectura coloniala, foarte diferita de Merida si Valladolid, cu bogatia detaliilor, linistea stradutelor, armonia urbanistica, multimea de povesti ce sunt stranse in fiecare convent, templu, statuie. Intram in Santiago de Querétaro pe sub o succesiune de arcuri ale viaductului Calzada de los Arcos, cu o insiruire de 74 de arce bine consolidate, pe o lungime de 1,2 km, construite in secolul al XVIII-lea, ca sa satisfaca solicitarea maicutelor capuchinas de a facilita transportul apei pana in centrul orasului, la Convento de la Cruz.
Am poposit in centrul vechi, in Plaza de Armas, pentru a vizita Catedrala si Templo de Santa Rosa, Jardin Zenea – un foisor in centrul pietei, artera pietonala bogata in obiecte de artizanat traditionale, multe localuri primitoare – unde poti manca o deosebita arranchera a la plancha cu avocado, un minunat muschi de vita fin transat sau poti incerca tortas ahogadas (platou specific zonei Jalisco) pe fundalul sonor al unui artist local ce canta la chitara ori vocal diverse cover-uri celebre, la cererea ascultatorilor.
Am ajuns apoi la Templul Santa Cruz de los Milagros (fost Convento de la Santa Cruz), un templu cu mare incarcatura religioasa, construit in secolul al XVII-lea, pentru adapostirea misionarilor ce veneau sa evanghelizeze zona Querétaro. In perioada cea mai fasta, au locuit aici 140 de franciscani, acum primind 400 de vizitatori pe zi. Azi sunt 31 de seminaristi franciscani care se ingrijesc de sfantul arbore al crucii. Acest arbore a răsărit in locul in care Antonio Margil de Jesús Ross (care a contribuit la evanghelizarea indigenilor) a infipt bastonul in pamant. In prezent, merita sa acorzi atentie acestui arbore cu spini in forma de cruce din curtea interioara. Daca vrei un suvenir, poti achizitiona spini de la magazinul Convento-ului. Aici exista si o camera ce a servit drept inchisoare pentru Maximiliano; pe hol, sunt picturi din secolele XVII-XVIII.
Plimbarea pe jos pe stradutele pietruite cu case colorate frumos, ingrijite, ne-a purtat catre Convento de San Augustin – un locas in stil baroc impresionant, bogat, construit de ordinul augustinilor din Noua Spanie in secolul al XVIII-lea. Astazi, adaposteste Muzeul de Arta Querétaro, ce aduna o serie de opere ale artistilor de pe intreg teritoriul mexican, expozitii si activitati culturale temporare.
Am continuat cu Templul fost Convento de Santa Clara, un simbol arhitectural magnific, construt in secolul al XVII-lea, sub patronatul lui Diego de Tapia, descendent al lui Conin – pe numele indigen (Fernando de Tapia) – a carui statuie domina intrarea in Querétaro, fiind intemeietorul orasului. Era cel mai mare si mai important din Noua Spanie si a servit ca loc refugiu pentru Josefa Ortez de Dominguez pe timpul Razboiului de Independenta. Statuia sa se afla pe Avenida Corregidora – eroina in Razboiul de Independenta, ce tine o torta in mana dreapta. In prezent, templul pastreaza o colectie magnifica de altare baroce de fina calitate, o usa din lemn masiv excelent sculptata, un amvon, tribuna pentru coruri. Astfel, e considerat printre cele mai frumoase din Mexic pentru decoratiunea baroca ce inconjoara intregul templu si pentru frumosele gratii din fier forjat.
In exterior, am vazut si Casa Marchizei de Villa del Villar de Águila, Querétaro, o superba cladire baroca ridicata in secolul al XVIII-lea pentru marchiza ce traia separata de sot. Desi era inchis, am putut admira prin geam curtea interioara superba in stil mudejar, cu influente musulmane si dominata de un candelabru bogat ornat.
O sa inchei incursiunea in Querétaro mentionand desertul local cu ciocolata fabricata in Palatul Ciocolatei din Queretaro. Trebuie sa incerci bomboanele „Pedos de Monja”: sunt originare din Barcelona, dar au fost inventate de un italian; au o crusta lejera de ciocolata cu umplutura de lamaie, pocnesc in gura cand le mesteci si de aici si-au luat denumirea de „pocnit zgomotos in gura”.
Vezi si:
MEXIColonial – Episodul 2: San Miguel de Allende
MEXIColonial – Episodul 3: Guanajuato, Guadalajara & Tlaquepaque
MEXIColonial – Episodul 4: Ruta Tequila, Puerto Vallarta si sfarsit de vacanta
Descopera vacantele Eturia in Mexic
