Japonia este o alta lume, in care elemente din trecut, prezent si viitor coexista intr-o armonie perfecta; o lume in care traditia si inovatia nu doar ca nu sunt in conflict sau intr-o competitie, ci conlucreaza in scopul unei dezvoltari durabile si continue. Japonia a reusit cumva sa se modernizeze, fara a-si pierde radacinile. Nivelul de trai este foarte ridicat, iar asta se poate observa atat pe strada, cat si in statistici, Japonia fiind tara cu cei mai multi batrani cu varsta de peste 100 de ani.
Cele 10 zile petrecute in Japonia au fost pline de vizite interesante si experiente inedite. Fiind intrebat la final ce mi-a placut cel mai mult, m-am vazut in imposibilitatea de a da un raspuns scurt. Am inceput sa enumar… si m-am oprit abia cand mi-am dat seama ca enumerasem mai bine de jumatate din obiectivele turistice vizitate. Cred ca un raspuns mai scurt si foarte sincer ar fi ca mi-a placut absolut tot. Am ajuns in Japonia in jurul orei 9 dimineata si am aterizat pe aeroportul international Kansai, construit pe o insula artificiala in mijlocul Golfului Osaka. Prima oprire a fost la Castelul Osaka – o oaza de verdeata in mijlocul orasului. Castelul are o istorie zbuciumata, turnul principal fiind distrus si reconstruit de 4 ori de-a lungul timpului, ultima reconstructie fiind finalizata in 1997 cu tehnici si materiale moderne. Zidurile insa sunt vechi de 400 de ani, iar in curtea interioara te poti plimba printre mii de arbori de prun si cires japonez. Am mers apoi in Districtul Dotonbori, pentru a simti freamatul orasului si pentru a servi pranzul, iar de acolo ne-am indreptat catre Umeda Sky Building – cladire simbol a orasului, formata din doi zgarie nori de 173 m, uniti in varf printr-o platforma de observare numita Floating Garden Observatory. Dupa ce am admirat orasul de la inaltime, am mers la hotel. Seara am luat metroul cateva statii si am vizitat pe cont propriu Acvariul Kaiyukan, despre care citisem ca este unul dintre cele mai spectaculoase acvarii din Japonia. Nu am termen de comparatie in Japonia, dar pot spune ca a fost intr-adevar o experienta deosebita, atractia principala fiind cele doua exemplare de rechin balena. Inainte de a reveni in camera de hotel am facut o scurta incursiune prin districtul Dotonbori, pentru a vedea cum arata zona noaptea, cu toate panourile publicitare aprinse. Iar pentru ca mi-era din nou foame, am decis sa iau si o portie de sushi la pachet. Ambele decizii au fost foarte inspirate. Dimineata urmatoare am plecat spre Insula Awaji, traversand podul Akashi Kaikyo, cel mai lung pod suspendat din lume. Prima oprire a fost la Awaji Ningyo-za, unde am urmarit o scena de Ningyo Joruri – teatru traditional japonez cu papusi. Papusile sunt de dimensiuni mari si sunt manuite de mai multi papusari, care imprima naturalete gesticii si miscarii acestora. A urmat apoi una dintre cele mai interesante experiente din intreg circuitul: croaziera in stramtoarea Naruto. Scopul croazierei este acela de a observa de aproape vartejul natural de apa ce se formeaza zilnic acolo. Noi am avut norocul sa prindem vartejul chiar la punctul de climax pentru ca, asa cum va puteti imagina, ca orice fenomen al naturii, nu are loc mereu la aceeasi ora. Dupa amiaza am mers la hotel, unde am avut suficient timp liber pentru o baie in apa calda a marii Seto, inainte de cina. Am inceput ziua a 3-a cu o vizita la Muzeul Awaodori Kaikan, un muzeu dedicat festivalului de dans Awa ce are loc in fiecare an in Tokushima. Am urmarit o demonstratie de dans si chiar am dansat alaturi de cei de pe scena. A fost incalzirea perfecta pentru activitatea de dupa amiaza: vizita sanctuarului Konpira. Sanctuarul in sine nu impresioneaza printr-o arhitectura deosebita, dar pentru a ajunge la sanctuarul principal trebuie sa urci 785 de trepte. Iar cei mai energici pot continua ascensiunea cu inca vreo 750 de trepte, pana la un sanctuar mai mic aflat in varful dealului. Eu am urcat si va pot spune ca privelistea este incantatoare. In acea seara am fost cazati la un ryokan din Kotohira, asa ca am servit o cina traditional japoneza si apoi am dormit pe saltele intinse direct pe tatami. Pentru cei care s-au incumetat sa incerce si baia publica cu izvoare termale (onsen), experienta a fost completa. E important insa de stiut ca in bazine puteti intra doar asa cum ati venit pe lume, iar cei cu tatuaje (mai mari de 4-5 cm patrati) nu au voie in baile publice japoneze. Asta deoarece tatuajele sunt asociate in general cu apartenenta la unul dintre clanurile Yakuza, celebra mafie japoneza. A patra zi a fost una de la care nu aveam asteptari prea mari, dar am fost foarte surprins. Ne-am indreptat spre defileul Oboke si prima data am oprit la Podul Kazura – un pod facut din liane, suspendat la aproximativ 14 metri deasupra Raului Iya, ce poate fi traversat intr-un singur sens. Podul in sine este interesant; la fel si senzatia traversarii lui. Dar privelistea este una fantastica. Chiar daca sub mine curgea un rau, culoarea apei si rocile gigant ce ieseau pe alocuri din apa m-au trimis cu gandul la plajele din Seychelles. Ziua a continuat cu o plimbare foarte relaxanta cu barca prin defileul Oboke si apoi cu vizita templului Zentsuji – un templu budist de mare importanta pentru japonezi. Seara am ajuns in Takamatsu, unde am vizitat pe cont propriu portul, zona centrala a orasului si Parcul Tamamo – un parc frumos in care au ramas insa doar ruinele Castelului Takamatsu. Ziua urmatoare a inceput cu o plimbare prin fascinanta Gradina Ritsurin. Daca ajungeti prin Takamatsu, nu trebuie sa o ratati, iar daca aveti mai mult timp la dispozitie, va recomand si plimbarea cu barcuta pe iaz. La pranz am avut parte de o experienta foarte amuzanta: am invatat sa preparam taitei Udon, iar apoi am mancat ce am gatit. Dupa masa, am pornit spre Himeji. Pe drum am traversat giganticul pod Seto Ohashi (13,1 km lungime), ce leaga Okayama de Kagawa È™i traverseaza cinci insulite mai mici aflate in Marea Interioara Seto. Am oprit, desigur, si intr-o parcare amenajata special pentru cei ce vor sa fotografieze podul. Ultima oprire inainte de Himeji a fost in Cartierul Vechi Kurashiki Bikan din orasul Okayama. Este una dintre cele mai importante È™i bine pastrate locatii din Japonia in ceea ce priveÈ™te cladirile vechi, construite in stil traditional. Pret de cateva zeci de minute am avut impresia ca m-am intors in timp, in Japonia feudala. Seara, dupa cina, am mers pana in apropierea Castelului Himeji. Faimosul castel este construit in varful unui deal, este complet alb la exterior (motiv pentru care este cunoscut si sub numele de “Castelul Egretei Albeâ€), iar noaptea este foarte bine luminat, asa ca poate fi admirat in tihna, iar contrastul intre albul stralucitor si intunericul din jur creeaza un efect deosebit. Fotografiile vorbesc de la sine. Dimineata am revenit la castel pentru a-l vizita si la interior. Castelul Himeji este unul dintre cele mai bine fortificate castele din lume si tocmai de aceea nu a fost niciodata cucerit. Ba mai mult, nu a fost afectat nici de incendii, dezastre naturale si a trecut cu bine si de cel de-al doilea razboi mondial, cand orasul Himeji a fost bombardat si distrus in proportie de 60%. Spre norocul japonezilor, dar si al milioanelor de turisti ce viziteaza anual acest obiectiv din patrimoniul Unesco, bomba ce a lovit castelul nu a detonat, trecand prin acoperis si oprindu-se la ultimul etaj al turnului principal. Insa pe cat de impresionant este castelul la exterior, pe atat de simplu este la interior. Este nemobilat si se poate observa foarte bine structura de lemn, iar peretii sunt presarati cu rasteluri pentru arme. De la castel am mers cateva sute de metri pe jos pana la Gradinile Koko-en, un complex format din noua gradini traditionale japoneze, fiecare cu o tematica diferita. Cuvintele de lauda sunt de prisos! Ma plimbasem deja prin parcul Tamamo si Gradina Ritsurin, iar aceasta a treia experienta cu gradini japoneze nu a facut altceva decat sa-mi intareasca convingerea ca Japonia are unii dintre cei mai buni artisti peisagisti ai lumii. Dupa pranz, am plecat spre Kobe – unul dintre cele mai occidentalizate orase din Japonia. Am oprit direct la Muzeul Kiku Musamune, o distilerie de sake cu traditie, unde am putut studia procesul de obtinere a celebrei bauturi japoneze. Evident ca nu puteam pleca de acolo fara o degustare de sake. Dupa check-in-ul la hotel, am plecat sa exploram orasul. Am vizitat mai intai zona Kitano-cho – un cartier de la poalele Muntelui Rokko, unde multi comercianti straini si diplomati s-au stabilit dupa ce portul Kobe a fost deschis pentru comertul exterior in a doua jumatate a secolului XIX. Multe din fostele conace sunt acum deschise publicului ca muzee. Dupa lasarea intunericului, am plecat spre gara Shin-Kobe. In apropierea garii este statia de plecare a telegondolei. Calatoria a durat cam 10 minute si urcarea a fost destul de abrupta, astfel ca odata ajunsi in varf, ne-am fi putut bucura de o panorama deosebita. Asta daca orasul nu ar fi fost partial invaluit in ceata. Spre norocul nostru, dupa o ora petrecuta acolo, timp in care am servit cina, ceata s-a ridicat si am putut admira luminile orasului de sub noi. Ziua a 8-a a fost de departe ziua cea mai plina de emotii pentru mine. Dupa micul dejun, am pornit spre Nara, prima capitala a Japoniei. In itinerar, primul obiectiv era Templul Todai-ji (“Marele Templu din Rasaritâ€), o constructie uriasa din lemn in interiorul careia este adapostita o gigantica statuie de bronz a lui Buddha Vairocana. Templul Todai-ji este in prezent cea mai mare constructie de lemn din lume, chiar daca actuala cladire masoara doar doua treimi din cladirea originala ce a fost ridicata in anul 752 si distrusa de un incendiu in 1185. Atat constructia originala, cat si cea actuala au fost ridicate fara a folosi vreun cui, doar prin tehnica imbinarii. Statuia din interior are o inaltime de 15 metri si este, de asemenea, cea mai mare statuie din bronz a lui Buddha Vairocana din lume. Avand in vedere toate cele de mai sus, este lesne de inteles de ce Templul Todai-ji este considerat principalul obiectiv turistic din Nara. Dar eu eram emotionat din alte motive. Citisem ceva interesant despre Nara si asteptasem cu nerabdare aceasta zi. Au fost niste emotii asemanatoare cu cele din copilaria mea la bunici cand, la inceput de vara, asteptam la fel de nerabdator sa iasa puii de gaina din oua pentru a ma putea juca cu ei. Si cum altfel m-as fi putut simti, daca nu ca un copil, stiind ca pentru a ajunge la Templul Todai-ji trebuia sa trecem mai intai prin Parcul Nara? Pentru cei care nu au mai citit sau auzit nimic depre Parcul Nara pana acum, trebuie precizat ca este un parc public, dar nu ca oricare altul, pentru ca este locuit de caprioare si cerbi ce se plimba fara griji printre turisti, cersind biscuiti. Si nu e vorba de 10, 20 sau 100 de caprioare, ci de mai mult de 2.000 de vietuitoare simpatice si prietenoase. Eu iubesc animalele de cand ma stiu si din acest motiv m-am indragostit iremediabil si de Africa, dar aceasta experienta a fost una foarte diferita de cea din safari. Asta pentru ca in Parcul Nara, caprioarele si cerbii sunt foarte obisnuiti cu oamenii si i-am putut mangaia si hrani in voie cu biscuitii cumparati de la comercianti ambulanti. Pe scurt, a fost WOW! In afara de Parcul Nara, am vizitat templul budist Todai-ji si apoi sanctuarul sintoist Kasuga (ambele situate in interiorul parcului). Am parasit apoi Nara si ne-am indreptat spre Kyoto: cea de-a doua capitala din istoria Japoniei si unul dintre cele mai traditionale orase din Tara Soarelui Rasare. Dupa check-in-ul la hotel, am mers cu totii in Piata Nishiki – o piata infiintata pe la 1300 care, in prezent, este una dintre cele mai importante zone comerciale din Kyoto. Din sutele de magazine din piata, unele cu o traditie de cateva secole, cele mai multe sunt specializate in comertul alimentar cu produse traditionale: peste proaspat sau preparat in diverse forme, fructe de mare, alge, muraturi, condimente, dulciuri, etc. Odata ajunsi in Piata Nishiki, programul organizat din acea zi s-a incheiat si fiecare a decis cum a vrut sa isi petreaca seara in acest fermecator oras incarcat de istorie si cultura. In acel moment, pentru mine au inceput din nou emotiile, de aceasta data mult mai puternice. Asta pentru ca urma o intalnire pe care o planificasem inca din prima seara in care am aflat ca voi avea ocazia sa insotesc un grup in Japonia… o intalnire cu o persoana draga pe care nu o mai vazusem de cel putin 17 ani… o intalnire cu verisoara mea ce s-a casatorit si stabilit in Japonia acum multi ani… o intalnire nu doar cu ea, ci si cu nepoteii mei pe jumatate japonezi, pe care am reusit sa ii cunosc cu aceasta ocazie. A fost o seara minunata si din pacate mult prea scurta. Ultimele doua zile le-am petrecut in Kyoto si au fost pline de experiente inedite. Sincer vorbind, cred ca ar fi necesare cel putin 5 zile pentru a putea vizita pe indelete acest fascinant oras. Kyoto este orasul din lume cu cele mai multe monumente incluse in Patrimoniul Unesco: 17 la numar. Iar acestea sunt doar o mica parte din templele, altarele si castelele presarate prin oras. In programul nostru au fost incluse vizitele la Altarul Fushimi Inari (altar Shinto renumit pentru miile de porti Torii insiruite de la baza pana in varful Muntelui Inari), Templul Kiyomizu Dera (“Templul Apei Pureâ€) si Templul Kinkaku-ji (cunoscut si sub numele de “Pavilionul de Aurâ€). Pe langa acestea, programul a inclus o plimbare prin Gion (cartierul gheiselor), o plimbare prin Padurea de Bambus Sagano si o experienta foarte interesanta si autentica: imbracarea unui kimono traditional. Alte doua experiente autentice au fost propuse ca activitati optionale: ceremonia ceaiului si cina cu o Maiko (gheisa in perioada de ucenicie). Eu am participat la ambele si, daca veti ajunge in Japonia, va recomand sa nu ratati cina cu Maiko. Ceremonia ceaiului este foarte interesanta pentru cei pasionati de cultura japoneza, insa ceaiul in sine nu este chiar pe gustul oricui, fiind foarte amar. In cele doua zile petrecute in Kyoto, am profitat de timpul liber ramas la dispozitie si am vizitat pe cont propriu Templul Tenryu-ji, Castelul Nijo si Templul Higashihonganji. As putea scrie pagini intregi doar despre obiectivele vizitate si despre experientele traite in Kyoto, dar consider ca acest oras are un farmec aparte ce merita sa fie descoperit, nu povestit. Asa ca va invit sa includeti Japonia, si in special Kyoto si Nara, in planurile dumneavoastra de calatorie. Este adevarat ca Japonia este o destinatie scumpa, dar este in acelasi timp o destinatie de unde va veti intoarce acasa mult mai bogati spiritual. Iar daca veti alege sa calatoriti vara, asa cum am calatorit noi, este important sa cunoasteti avantajele si dezavantajele. Cele mai importante avantaje ar fi acestea: costuri mai reduse si mult mai putina aglomeratie in comparatie cu perioadele de high season (primavara si toamna). Dezavantajul principal consta de fapt in asumarea unui risc, deoarece vara este sezonul taifunurilor in Japonia. Taifunul este un fenomen natural cu care japonezii sunt deja obisnuiti. Cele mai multe dintre ele sunt de mici dimensiuni si se manifesta prin rafale puternice de vant si ploi torentiale. Spre exemplu, noi am aterizat in Japonia la doua-trei zile dupa un taifun si totul era perfect normal. Iar pe parcursul intregului circuit ne-am bucurat de o vreme perfecta: fara precipitatii si cu temperaturi medii cuprinse intre 20 si 30 de grade. La finalul circuitului, insa, am fost foarte norocosi, deoarece am decolat din Osaka cu doar cateva ore inainte de sosirea unui nou taifun ce a fost ulterior catalogat ca fiind cel mai mare din ultimii 25 de ani. Stricaciunile produse au fost destul de mari si un astfel de taifun iti va strica cu siguranta programul daca te gaseste in Japonia. Noi am avut insa parte de un final fericit. Pe cand japonezii din zona Kyoto-Osaka incercau sa isi revina dupa taifun, noi ne bucuram de o vreme superba si ne plimbam cu vaporasul pe canalele din Amsterdam, profitand la maximum de escala de aproximativ 7 ore din acest frumos oras european.
Paul Crudu
