Stiam ca Japonia nu seamana cu nicio alta destinatie, auzisem de la prieteni, citisem, cumva imi facusem o imagine despre cum ar trebui sa fie. Dar cum realitatea ne surprinde de cele mai multe ori, asa s-a intamplat si de data aceasta.
Imi imaginasem o lume in care te pierzi, cu oameni care nu te inteleg, o lume robotica, o lume total diferita si anormala. Abia cand am avut parte de un contact real cu aceasta cultura, am realizat ca preconceptiile mele nu erau cele mai realiste. Am descoperit o lume pe care nu numai ca o respect, dar o consider si o lume cu suflet, o lume care te face sa simti, sa gandesti si sa intelegi; ofera un exemplu pentru un mod de viata de la care avem atatea de invatat.RESPECT! Temelia vietii cotidiene japoneze. Onorarea stramosilor, respectul fata de natura ce ne inconjoara, fata de locul in care traiesti, respectul pentru cei din jur, fata de tine insuti si fata de cei ce vor urma. Japonezii sunt o natie ce a construit pe ceea ce a avut, s-a dezvoltat si a ajuns ceea ce este astazi, o mare putere economica a lumii, cand tara era inchisa lumii din afara. Au reusit prin forte proprii si au continuat sa cultive tot ce le-a adus onoare. Reusesc si in ziua de astazi sa reconstruiasca dupa fiecare lovitura, fie ea razboi, cutremur sau bomba atomica. Am ajuns mai intai in Tokyo, capitala actuala, un oras modern, construit aproape in totalitate dupa al doilea razboi mondial. Tokyo este definitia modernului japonez, unde actualul se imbina cu elemente traditionale, reconstruite si bine pastrate. Stiam de acasa povestea cosurilor de gunoi, asa ca am mers pregatita cu pungi pentru toata lumea. Pentru unii era de neinteles acest aspect si erau usor deranjati de faptul de a-si strange propriul gunoi intr-o punga in geanta pana la hotel sau un loc dotat in acest sens. Si totusi, intr-o tara fara cosuri de gunoi la fiecare pas, se poate pastra curatenia mai bine decat acolo unde ele sunt peste tot. Este vorba de o educatie pe care este suficient sa o respecti pentru a o intelege. Copiii sunt educati de mici sa mentina si sa faca curatenie. Nimeni nu arunca pe jos, nu mananca pe strada, nu fumeaza pe strada, ci doar in locuri special amenajate. Pentru ca asta inseamna respectul fata de ceilalti si liberul arbitru, ei au ales sa traiasca asa. Nu numai ca este o tara foarte sigura (criminalitatea este aproape inexistenta) si curata, ci este un mod de a exista corect si fiecare isi face partea lui; pentru japonezi este foarte important sa nu deranjeze. Nu pot sa nu ma gandesc care este pretul platit de oamenii acestia pentru tot ceea ce au realizat? Japonia are o rata a criminalitatii foarte scazuta, insa una a suicidului destul de ridicata, exista chiar si o padure cunoscuta in care multi merg pentru a recurge la acest gest. Pe undeva, trebuie sa fie parte din traditie: vestitul harakiri sau seppuku, considerat gest de onoare pe vremea samurailor. Daca ajungi la Tokyo trebuie neaparat sa faci o croaziera pe Sumida, sa urci in faimosul turn Skytree pentru a vedea panorama orasului, sa cumperi suveniruri din Asakusa, sa-ti petreci o seara in Shibuya (cea mai aglomerata intersectie din lume) si sa faci macar o plimbare intr-una dintre gradinile japoneze. Daca ai posibilitatea, fa o excursie de o zi la Nikko si in parcul de flori Ashikaga, iar daca vizitezi tara la sfarsit de aprilie, pentru spectacolul glicinelor este recomandata perioada imediat urmatoare saptamanii de aur japoneze (29.04-05.05). Nu poti sigur sa ratezi o vizita a Muntelui Fuji, muntele sacru al japonezilor. Absolut minunata a fost experienta de la Muzeul Itchiku Kubota, unde se poate admira colectia de kimono-uri de matase vopsite de artistul al carui nume il poarta muzeul. Ceea ce mi-a fost mie cel mai mult la suflet a fost totusi Kyoto. Poate si pentru ca imi doream de ceva vreme sa ajung pe taramul geishelor, la Fushimi Inari, Palatul de Aur, Templul Apei Pure (Kiyomizu-Dera), Padurea de bambusi si multe altele. Si nu am fost deloc dezamagita de tot ceea ce am gasit, nu numai in Kyoto. Ca tips, daca vrei sa vezi o geisha, trebuie sa mergi in zona Gion la lasarea serii, cand se pregatesc sa mearga la cina/spectacol. Eu am avut norocul sa zaresc una, pur intamplator. Am facut o vizita in Nara, fosta capitala a Japoniei care, printre multe altele, m-a impresionat cu modul in care coexista toate fiintele naturii, am baut sake si am incercat vestitul Ramen, de sushi nici nu mai vorbesc. Japonia m-a facut sa ma reindragostesc de natura, sa imi aduc aminte cat este de important sa o respectam. Modul in care toate elementele sunt in echilibru, vestitele gradini japoneze, ikebana (arta aranjementelor florale) sunt putinele exemple care imi vin in minte. Un lucru este cert atunci cand vorbim despre Tara Soarelui Rasare: oamenii acesteia au reusit sa aduca tot ceea ce au imprumutat sau facut la nivel de arta. Chiar daca alfabetul are radacini chinezesti, ei au transformat caligrafia in arta. Ceaiul este insotit de o adevarata ceremonie. Atunci cand viata le-a oferit doar orez, ei au creat o arta culinara avand orezul la baza, s-au reinventat de fiecare data cand viata le-a cerut-o. Ei nu au o religie, au luat ce au avut nevoie sau ce au considerat mai bun din mai multe; la ei vei vedea nunti shinto, dar si crestine si inmormantari cu ritualuri budiste. Japonia este pentru minte, trup si suflet deopotriva. Eu am avut sansa de a trai si a vedea doar o mica particica din ceea ce ea are de oferit. Asa ca… ARIGATŌGOZAIMASU!
Liliana Nistor
