by Jean Moldovan
Cand vine vorba de Madagascar, putini sunt cei care stiu despre flora si fauna endemică nemaiintalnita in alt colt al lumii, ci doar in aceasta insula separată complet – pana nu demult – de lumea mare. De aceea, va propun un tur al experientelor in rezervatiile naturale malgase.
Aleea Baobabilor
Am oprit mai intai pe Aleea Baobabilor, monument UNESCO. E un drum de pamant – evident – marginit de baobabi uriasi si batrani, luminati superb in soarele rasaritului. O minune a naturii, nu iti mai venea sa pleci de acolo! Ne intrebam, filozofand si noi, daca acesti oameni care isi mana caprele pe aceasta alee spre targ sau spre pasune stiu sa aprecieze acest loc minunat. Cu siguranta nu! Mai intai, ca sunt obisnuiti cu el, pentru ei este probabil o banalitate, iar apoi, ca sa poti sa apreciezi un asemenea loc, trebuie ca toate celelalte nevoi elementare sa fie rezolvate! Dar cand nu ai nimic, traiesti intr-o coliba, te lupti ca sa vezi ce vei manca azi, ce iti mai trebuie monumente UNESCO?
Ca experienta sa fie completa, spre seara ne-am intors din nou la Aleea Baobabilor pentru a-i vedea la asfintit. Alta lumina, alta perspectiva, alte unghiuri! Totul exceptional!
Parcul National Kirindy
Am plecat spre Parcul National Kirindy cu masinile de teren pe un drum de pamant prafuit din belsug, cu scuturaturi si zdruncinaturi, in care gropile unde se putea ascunde masina erau ceva obisnuit. Dupa cateva ore de drum din ce in ce mai rau si dificil, am ajuns in Parcul National Kirindy, in mijlocul unei paduri cu o vegetatie deasa, dar uscata, saracacioasa, cu frunze putine, cu baobabi uriasi din loc in loc.
Ne-am plimbat pe cararile din padure si am vazut lemuri pentru prima data in viata (cel brun si cel alb, diurni, precum si unul nocturn, dintre cele opt specii care traiesc aici), paianjeni uriasi, cameleoni pe care abia i-am putut deosebi de ramura de copac, precum si fossa, singurul pradator alaturi de mangusta ce traieste in Madagascar, de marimea unui caine. A fost o experienta minunata!
Parcul National Ranomafana
Indata ce am ajuns la cazare, am avut posibilitatea de a merge intr-o plimbare pe intuneric prin parcul national pentru a descoperi lemurii de noapte. Deoarece ploua, nu am participat. Ploaia nu s-a oprit, iar dimineata, plafonul de nori era foarte coborat. Eram intr-o zona muntoasa cu vegetatie tropicala abundenta, care gemea de atata apa. Iar noi trebuia sa mergem prin padurea tropicala (rainforest) din Parcul National Ranomafana pentru a cauta lemurii pe o ploaie marunta. Ne-am luat inima in dinti si am plecat prin ploaie, insotiti de rangeri. Noi eram echipati care cum, majoritatea cu echipament de munte si ploaie, cativa ca de promenada, in tenisi. Ploua incontinuu atat din nori, cat mai ales de pe crengile copacilor, cu picaturi mari din apa adunata pe frunze dupa atata ploaie. La inceput, am mers pe o carare pietruita si ne-am bucurat ca asa va fi toata plimbarea, dar apoi cararea a ramas nepietruita, apoi a aparut noroiul si cararea a inceput sa urce abrupt, traversata de radacini. Am urcat de la 800 de metri altitudine pana pe la 1200, a fost pentru inceput greu, astfel incat, dupa primul lemur gasit si dupa terasa pe care se joaca lemurii cand e timp frumos si care acum era pustie, majoritatea colegilor au renuntat si au pornit inapoi spre autobuz.
Am ramas sase persoane carora ni s-a promis ca vom vedea lemuri undeva la doua ore distanta. Am realizat ca drumul de pana atunci a fost o bagatela, a urmat o catarare efectiva prin jungla, printre liane si bambusi pe care, cand ii prindeai sa te sprijini, se rupeau. Aveam incaltarile pline de noroi lipicios care ingreunau picioarele si ajutau la o alunecare mai buna (oricat de incaltaminte de trecking era!) si totul sub o ploaie exasperanta. Intr-un varf de deal, am gasit in sfarsit lemurul care a stat frumos la pozat si ne-a aratat cu gratie posteriorul, eram chiar sub el, astfel am coborat multumiti, dar rupti de oboseala, murdari si uzi pana la piele.
A fost o testare a limitelor fizice si psihice, trecuta cu succes! Pentru incalzire, la sosirea la hotel, ne-am tratat cu un rom „aranjat” care ne-a cazut foarte bine!
Rezervatia Anja
Aproape de Ambalavao, am vizitat Rezervatia Anja, o padure la poalele unor uriase pietre de cateva sute de metri inaltime, adevarati munti impresionanti, unde am vazut pentru prima data lemurii cu coada vargata in alb si negru. Foarte multi, foarte frumosi, foarte aproape de noi, prietenosi si dragalasi. De asemenea, am admirat o multime de cameleoni uriasi, ademeniti sa scoata limba de catre rangeri – cu greieri prinsi din iarba si plimbati intr-o tepusa prin fata limbii cameleonului.
Parcul National Isalo
Isalo este un lant urias de formatiuni muntoase din calcar si gresii in care vantul si ploaia au sapat timp de veacuri, dand forme ciudate si interesante. Am urcat, sus e un platou, imaginile sunt superbe, asemanatoare unui peisaj selenar, apoi am coborat prin alta parte, un drum destul de dificil de peste sase kilometri in cinci ore. Am avut ocazia sa vedem cateva specii de plante endemice, precum arborele tapia, cu fructe tabu a fi culese de pe copac, piciorul elefantului, asemanator cu un baobab in miniatura, o specie de aloe rosie, un tip de palmier, precum si o planta cu frunze otravitoare fara antidot!
La coborarea de pe munte, eram rupti de oboseala si de caldura, cu picioarele tremurand de la efortul de a cobori muntele pe trepte sapate in calcarul moale, inegale, prea inalte, cu bolovani. Jos insa, ne astepta masa pregatita in aer liber in padure, totul decent, curat si placut, cu mancare foarte buna si bere rece. Printre mese, au aparut si lemurii, care voiau sa ne fure mancarea din farfurie – cel cu coada dungata in alb si negru si cel alb dansator care ne-a si facut o demonstratie! Acesta nu merge obisnuit pe pamant, ci se ridica in doua picioare si se deplaseaza prin sarituri laterale pe ambele picioare, tinand membrele superioare ridicate si leganandu-se elegant.
Spre seara, am plecat pentru a vedea asfintitul la „Fenêtre d’Isalo”, „Fereastra din Isalo”, o formatiune interesanta, o placa verticala uriasa de calcar cu o gaura in mijloc prin care se vedea soarele apunand. O imagine extraordinar de frumoasa, ca toti acesti munti ciudati, rosii-galbui!
Parcul National Zombitse
Parcul National Zombitse e o rezervatie destul de mica, are o vegetatie mai uscata. Am facut o plimbare prin padure si am vazut o specie de lemuri nocturni, lemuri albi, cateva specii deosebite de pasari si plante. De aici, am plecat spre mare, la lodge-ul „Le Paradisier”: casute pe plaja la zece metri de mare, cu dormitor la etaj si living si baie jos, cu terasa mare spre mare, toate in mijlocul unei adevarate gradine botanice! Am admirat un alt asfintit de soare superb in timp ce luam masa si ne-am bucurat nespus de frumusetea paradisiaca a locului.
Citește și:
Descopera vacantele Eturia in Madagascar
⇒ Vacante Eturia in Madagascar
