„Nicaieri nu-i mai bine decat acasa”, zice o vorba romaneasca. Asa o fi, mai ales daca te intorci la confortul propriei case dupa o zi intreaga de stat la coada ca sa-ti platesti impozitele. Dar, cand esti in vacanta, nicaieri nu-i mai bine decat la mii de kilometri departare de casa, cu un pahar de mojito in mana si incercand sa-ti obisnuiesti privirea cu verdele oceanului. Ori savurand, cu o totala lipsa de rafinament, o bere din sticla exact in fata unei catedrale gotice de secol XIII.
Dar de ce calatorim? Calatorim pentru ca multi dintre noi simt visceral dorinta de a fi intr-un loc nou. Avem nevoie de transhumanta, de migrare spre tari mai calde – cu aripi de metal, daca se poate. Iar daca nu, macar pe patru roti, pe malul unui rau din apropiere. Pana la urma, totul rezida in starea noastra de bine. Iar fiecare si-o prepara asa cum poate. Calatorul cu drumul lung, iar ceilalti cu mici si bere. Toti cerem diversitate, caci altfel ni se transforma simturile in gelatina.
Sau poate calatorim in scop terapeutic, pentru a ne departa de grijile de acasa. Doar ne raman facturile pe frigider, n-au loc in valiza, caci nici nu ne imbraca si nici nu ne fac tenul mai luminos. Suntem transportati in doar o zi, gratie companiilor aeriene, intr-o lume paralela, garantat mai frumoasa pentru ca-i alta sau pentru ca ne-a costat suficient de mult incat sa ne simtim obligati sa ne bucuram de ea. Nici nu ne intereseza ca lumea asta noua este uneori cosmetizata ca sa se vanda, ca localnicul din fata noastra nu simte la fel – nefericitul nu e in vacanta, el este cu facturile la purtator. Auto-pacalire? Nici vorba. Este o distantare de cotidian. „Cotidianul este atat de minunat incat vrem neaparat sa-l caram cu noi in vacanta”, n-a spus nimeni vreodată! Zapping-ul acesta continuu printre sarcini de serviciu, obligatii sociale, talk-show-uri fade, muzici asurzitoare, sonerii polifonice este suficient de ametitor si obositor pentru a ne dori o vacanta departe de tot ceea ce stim.
Pentru mine, a calatori a devenit o nevoie bine sustinuta de procese chimice. Si spun asta pentru ca, odata ce pun piciorul pe pamant strain, corpul meu secreta instantaneu endorfine si serotonina, asa ca sa ma fericesc instantaneu si sa uit cele 12 ore de zbor si controalele de securitate in care mi-am lasat parfumul, apa termala si simtul penibilului cand a trebuit sa ma descalt si arat lumii civilizate gaura cascata din soseta.
Dar tu? Tu de ce calatoresti? Spune-ne motivele tale in comentariile de mai jos.
Descopera vacantele Eturia
