by Jean Moldovan
Romanii stiu foarte putine despre Madagascar, totul reducandu-se la animatia omonima si la cateva glume legate de fostul primar fugar al Constantei. Ce-a patra cea mai mare insula a lumii este pe cat de bogata in flora si fauna, pe atat de saraca in ceea ce priveste viata localnicilor. Iar cand pasesti pe pamant malgas, este bine sa tii cont de cateva aspecte care iti vor face vacanta mai confortabila si te vor scuti de eventuale situatii mai putin placute.
Geografie
• Madagascar se afla la 400 de kilometri de coasta estica a Africii, in Oceanul Indian.
• Madagascarul e pe acelasi meridian cu Romania, deci nu exista o diferenta de fus orar care sa te dea peste cap trei zile.
• Fiind aproape de ecuator, se insereaza repede, in jur de ora 18:00.
• Apusurile de soare din Africa sunt extrem de frumoase. Dar trebuie sa fii acolo ca sa realizezi cu adevarat cat de frumos e!
Clima
• Am crezut ca la Antananarivo mergem la caldura de la tropice, dar am plecat de la 30 de grade la Cluj si am ajuns acolo la 14 grade! Capitala e la 1400 de metri altitudine!
• Desi ziua temperatura urca pana la 36 de grade, seara scade drastic, pana la 8 grade.
• In multe locuri, energia electrica e produsa de un generator si e rationalizata, se opreste peste noapte si frigul patrunzator, de 8-10 grade, se simte si in corturi. Astfel ca iti ingheata urechile daca nu bagi capul sub plapuma, iar daca il bagi, te sufoci imediat. Nici cei mai prevazatori din grupul nostru nu s-au gandit sa-si aduca o caciulita sau tichie, iar palariile de soare pe care le avem nu au fost de niciun folos.
Flora, dar mai ales fauna
• Madagascar are 5% dintre speciile de plante si animale de pe Glob, dintre care 80% sunt unice in lume.
• Am descoperit la o cazare, pe perete, soparla camerei! Oare de aceea nu era nici urma de insecta in camera? Oare e adevarata povestea ca fiecare camera are cate o soparla alocata? Cine stie…
• In una dintre camerele de hotel, care arata foarte bine, am gasit in baie o goanga uriasa, iar o colega, chiar un sarpe. Reclamand acest lucru personalului hotelului, acestia s-au amuzat, fiind o situatie frecventa in Africa!
Schimbul valutar
• Am preferat sa mergem acolo cu euro.
• Avand nevoie de valuta locala, am poposit la un birou de schimb valutar unde „am spart banca”, asteptand destul de mult sa mai aduca ariary, moneda locala, care se epuiza incredibil de repede!
• Pentru doua-trei sute de euro, ne-am facut milionari in ariary si ne-am trezit cu o caramida de bancnote locale, destul de greu de depozitat.
Saracia si mizeria
• Am intrat entuziasmati in piata locala, in cautarea aromelor de condimente locale, dar am strambat din nas imediat si am plecat repede cand am dat de tejghelelele cu carne bazaita de muste grase la temperaturile tropicale, de pestii proaspeti, dar aflati in aceeasi situatie, de mirosurile pestilentiale si de inghesuiala teribila.
• Am vizitat sate locale, o gospodarie, scoala cu copiii. Saracie incredibila, de nedescris, puzderie de copii murdari si galagiosi, mizerie.
• Oamenii traiesc in bordeie de nuiele lipite cu lut, mici cat un cotet, in care nici un zebu nu incape. Dar o familie de 8-10 persoane incape!
• Saracia e extrema aici in Madagascar. Au taiat padurile, nu mai au lemne de foc, se produce mangal care se vinde la 25 de centi sacul.
Donatii, dar cu grija!
• O persoana mai miloasa care a vrut sa le imparta copiilor bomboane si apoi bani s-a trezit coplesita de acestia, hartuita si agasata pe tot drumul din sat!
• In timp ce facea acte de caritate, copiii i-au furat telefonul! Nici macar nu si-a dat seama. La masina, cand sa plecam, a venit ghidul malgas si i l-a adus, o localnica il recuperase de la copii.
Localnicii si serviciile
• Peste tot am dat de un personal amabil, zambitor si care se misca incet, in stilul african in care timpul se dilata, are o alta dimensiune.
• Am dormit bine in cazarile selectionate: desi erau casute acoperite cu trestii sau corturi in mijlocul naturii, erau dotate cu tot ce trebuie.
Mesele
• Cinele, multe sub forma de bufet, sunt decente si placute: pe terasa, langa piscina, pe plaja, cu vedere spre ocean.
• Micul dejun in Madagascar este foarte slabut: o chifla, un croasant, un gem, unt, iaurt, suc, cafea sau ceai, uneori fructe.
• Daca vrei o omleta, trebuie sa o platesti si sa astepti o vesnicie pana o primesti. Serviciile sunt foarte lente, oamenii se misca foarte incet si se uita mirati la tine cand ii rogi sa se grabeasca. Dar sa nu uitam ca suntem in Africa!
• Pentru unul dintre pranzuri, colegii au aranjat cu un localnic sa ne pregateasca homari si peste la ei acasa. Ne-am pornit tot grupul spre ei si inca din departare am vazut pe tarm, pe bolovanii descoperiti de marea care era la reflux, un grup de localnici stand asezati si trebaluind ceva. Apropiindu-ne, am realizat ca erau cei ce ne preparau homarii si pestii pe doua gratare improvizate. Iar masa noastra era o foaie de cort asezata pe nisip la umbra unui copac. Vazand aceste conditii de trei stele Michelin, cativa colegi s-au retras dezgustati. Cei ramasi ne-am indestulat cu 42 de homari si 10 pesti facuti la gratar si mancati cu mana. Au fost deosebit de buni, ne-au cazut bine si nu am patit nimic.
Principalele temeri: soarele si tantarii
• Inainte de plecarea in excursie, una dintre marile probleme dezbatute in grupul creat cu participantii la excursie a fost cum sa ne protejam cat mai bine de intepaturile de tantari aducatori de malarie. Trebuie spray special tropical, continutul de substanta activa de cel putin 40%, pastile Malarone pentru prevenirea malariei (care nu se gasesc in farmaciile de acasa), in cel mai rau caz doxiciclina. In consecinta, peste tot a mirosit a spray de tantari dupa noi: in hotel, in masina, chiar in padure. Dar nu am vazut nici urma de tantar, mai ales ca eram in anotimpul uscat!
• Cealalta temere a fost in privinta soarelui puternic. Astfel, persoanele din grup au venit cu crema cu factor de protectie 50, pe care au aplicat-o in strat gros. Poate prea gros.
Drumurile
• Multe drumuri sunt de pamant – prafuite din belsug, cu scuturaturi si zdruncinaturi, in care gropile unde se putea ascunde masina sunt ceva obisnuit.
• Parcurgerea drumurilor de aici cu masina e numita, mai in gluma, mai in serios, „masaj african”. Asa ca noi am facut un masaj african pe cinste, special pentru coloana!
Traditionala plimbare cu risca
• Pentru vizitarea orasului Antisrabe, ni s-a propus o plimbare cu ricsa traditionala locului: un sfrijit descult cara (adica trage) cate un european bine hranit cu o ricsa frumos decorata, numita aici „pousse-pousse”. Unii au ezitat sa fie carati, nu voiau sa ii injoseasca pe acesti amarati, dar ni s-a spus ca nici vorba, asa e traditia locului, e dorinta lor de a lucra si a castiga ceva.
• Am pornit cu ricsele in sir indian spre un atelier de miniaturi de ricse si biciclete, insotiti de un alai de vanzatori ambulanti si cersetori. Pentru a-si arata bucuria, puterea si indemanarea, pentru a-i impresiona pe turistii carati si a justifica primirea unui bacsis la sfarsit, se luau la intrecere intre ei, riscand sa rastoarne toliga cu turistul bine hranit! Nu ne-am simtit prea confortabil, mai ales cand am traversat o piata aglomerata.
Atelierele locale si zone de exploatare
• Am vizitat mai intai un atelier de matase in stil malgas, foarte grosolan realizata, complet manual, parea a fi canepa sau iuta mai degraba, mai ales tesaturile in culoarea naturala, un gri murdar. Interesant si valoros e faptul ca totul se face manual cu mijloace foarte primitive, dar ingenioase.
• Am vazut si un atelier de producere manufacturata a hartiei. O hartie groasa, bruta, gen carton, asemanatoare cu sugativa de pe vremuri, dar ce e uluitor e ca au o tehnica de a lipi flori naturale pe aceasta hartie, flori care isi pastreaza culorile si dupa finisare. Interesante si deosebite aceste bucati de carton inflorate, adevarate opere de arta.
• Am oprit pentru a vedea cautatorii de aur. Unii spalau nisipul din albia raului, iar altii spargeau bolovanii uriasi de gresie din albie si cerneau praful rezultat in cautarea firicelelor de aur. Puteai sa si cumperi, insa nu de la cei ce faceau munca asta grea, ci de la cativa insi ce stateau pe margine, mai ferchezuiti, cu ghiuluri si cu ceasuri de aur pe mana. Cateva firicele de aur pentru cativa firfirei!
• Am trecut si pe la o exploatatie de safire, in localitatea Ilakaka, unde, prin anii ’90, s-au descoperit intamplator safire. In scurt timp, a aparut acest oras, un El Dorado malgas, care a ajuns sa aiba 100.000 de locuitori. Majoritatea cladirilor care nu arata rau au la parter un ghiseu cu gratii in fata carora erau oameni la coada. Ne intrebam ce se vinde acolo pana cand am realizat ca sunt casele negustorilor de safire, in principal srilankezi si tailandezi care achizitioneaza de la localnici safirele. Orasul trepideaza de activitate, se vede ca e un centru de afaceri prosper. Sapaturile unde lucreaza majoritatea amaratilor sunt in jurul localitatii, acolo munca este foarte grea: sapa pana la 25 de metri adancime cu unelte rudimentare, iar pamantul scos este cernut si spalat in cautarea pretioaselor safire pentru care primesc de la negustori cateva parale.
• Am vizitat un magazin care avea si un atelier de slefuit, e de admirat munca celor din atelier care transforma o piatra colorata, aparent banala intr-un safir sclipitor!
Shopping
• Toliara mi s-a parut un oras parca mai rasarit ca cele vazute pana acum pentru shopping: suvenire, safire, dar si doua magazine cu confectii sport de calitate foarte buna, pe care le recomand: „Maki” si „Baobab”.
Intrarea si iesirea din tara
• Formalitatile de viza sunt foarte anevoioase si de durata.
• La plecare, in aeroport, am fost intors la controlul vamal, pentru o statueta cumparata de la piata de suvenire si aflata in bagajul de cabina, pentru ca aveam nevoie de autorizatie de export. M-am intors, am obtinut-o rapid, dar functionarul de acolo mi-a spus ca oricum nu pot trece cu ea de controlul de securitate. Conform legilor de aici, statuetele sunt considerate arme albe si trebuie puse in bagajul de cala!
• La controlul de securitate, ni s-au confiscat statuetele, apoi ni s-au restituit, insa, ulterior, a venit o reprezentanta a controlului si, ferindu-se de camerele de luat vederi, ne-a cerut bani pentru ca ne-au lasat sa trecem („Gift, madam, gift!”). Ce puteam face, le-am dat!
Citeste si:
Descopera vacantele Eturia in Madagascar
⇒ Vacante Eturia in Madagascar
