„Vom trece peste asta impreuna!”, e spiritul puternic care ne inconjoara si ne uneste pe toti pasionatii de calatorii, indiferent de care parte a baricadei suntem: calatori amatori sau profesionisti, agenti de turism sau angajati in horeca locale.
Suntem mai conectati ca oricand!
Asta ne-a invatat pana acum virusul. Pentru ca, dincolo de visele de calatorie, cei mai multi din aceste segmente au trebuit sa faca fata neprevazutului, fara nici cel mai mic avertisment al pandemiei ce urma sa ia nastere dintr-o piata locala de la un alt capat al lumii. Si din mii de zambete primite zilnic de oameni veniti de jur-imprejurul Globului, au ramas cu un gol descurajant pe o perioada pe care inca nimeni nu o poate ghici exact.
Traim ceva fara precedent, in care e dificil sa stim cum sa reactionam, cum sa ne comportam cat mai bine si responsabil, cum sa ne protejam, sa ne pastram calmul si linistea interioara stand inchisi in casa. Cu siguranta, cand alimentele se termina intr-o clipita de pe raftul supermarketului, iar gandul ca cei dragi se expun, nu ne sta mintea la calatorii.
Dar ne va sta.
Cu putin noroc si responsabilitate, mai curand decat speram in acest moment, deja vom evada. Dupa ce vom fi nevoiti sa stam obligatoriu atat timp in casa, singurul nostru gand va fi peste mari si tari, sa simtim iar gustul libertatii, sa fugim de tot si de toate, sa redescoperim fericirea, sa ne gasim, din nou, pe noi insine in timp ce privim la cel ce are sa fie cel mai frumos rasarit din viata noastra.
Sa lasam razele fierbinti sa ne arda nasul in timp ce ne deseneaza pe fata conturul ochelarilor de soare; sa ne afundam talpile intr-un nisip fin ca zaharul pudra, spalat de cate-un val cald ce ni-l trage timid de sub picioare; sa oferim maimutei imprevizibile de pe scarile templului o banana, intinzandu-i mana cu bucurie si retinere in acelasi timp; sa urcam cu patos pe acea poteca de munte si, in timp ce simtim ca nu mai avem aer de la efort si ne auzim doar bataile puternice ale inimii in linistea profunda a naturii, sa admiram patura verde ce imbraca pante si onduleuri grave ale pamantului, din care se ridica o ceata mistica.
Sa intrezarim, printre ramurile dese, lenesul ce ne ignora cu stil, dar pe care il strigam, doar-doar sa arunce o privire aparatului nostru de fotografiat; sa umblam o zi intreaga prin safari ca sa gasim un leopard, dar sa ne intalnim fata in fata cu cel mai mare si mai bland elefant al rezervatiei, ce ne priveste curios, cu ochi negri si mari. Sa gasim gluma comuna cu omul cu care nu vorbim aceeasi limba, la o taraba de suvenire; sa dansam la un festival de strada, unde energia comunitatii ne molipseste fara sa ne dam seama ca nici macar nu cunoastem acele ritmuri vibrante; sa descoperim gusturi si arome preparate cu atata dedicare de bucatari necunoscuti ai lumii, ca tot ce vrem e sa ne intoarcem acasa cu toate ingredientele locale.
Pentru ca asta suntem.
Asa sunt calatorii. Atentia ne poate fi distrasa de probleme si e momentul sa luam o pauza la unison. Sa respiram cu totii, chiar si Planeta. Dar viata noastra este dincolo de asta, se imprastie in zeci, sute, mii de locuri din lume – in care am fost si in care visam sa fim.
Sa ne schimbam data unei calatorii planificate este unul dintre cele mai umane lucruri pe care le putem face – atat pentru noi insine, nerenuntand la un asemenea vis, cat si pentru comunitatile in care mergem si traiesc majoritar din turism si pentru facilitatorii dintre noi si acestea. Fericirea e mai mult decat o bancnota, ea se naste dintr-o experienta si-o fapta buna. A ne amana vacanta in loc de a o anula e un ajutor mult mai mare decat ne putem imagina pentru atatea persoane: agentul care ne documenteaza toata vacanta si ne gaseste zborurile, cazarile si excursiile perfecte pentru fiecare dintre noi, insotitorii de bord si pilotii care ne duc in siguranta la destinatie, ghizii locali care ne asteapta cu zambet larg de fiecare data, receptionerul hotelului care ne cazeaza si ne da toate indicatiile necesare despre zona sau oras si cameristele care au grija sa avem tot confortul, bucatarii si ospatarii care ne recomanda cel mai delicios fel din ziua respectiva, vanzatorul de bilete de la obiectivul turistic mult-asteptat, mestesugarii locali ce fac suvenire special pentru noi, calatorii, ele fiind singura lor sursa de venit. Odata ce aceasta epoca se va incheia, gazdele vor fi mai mult decat fericite sa ne ureze bun venit.
Dar ce va urma?
Tot de noi depinde ca serviciile sa nu-si piarda din calitate. Tot de noi depinde ca tara pe care o vizitam sa aiba puterea financiara sa ne primeasca asa cum ne dorim. Natiunile Unite aratau intr-un raport ca la fiecare 100$ cheltuiti de un turist, 5$ raman local, pentru dezvoltare. Sta in puterea noastra sa ajutam economiile locale sa se refaca dupa aceasta criza.
Si sta in mainile noastre sa fim loiali, astfel incat sa se vindece sigur, sustinut si inchegat. Daca noi abandonam lupta, disperarea de a recupera o perioada incremenita va dicta tarife imense pentru o calitate slaba. Si nu asta ne dorim, pentru ca vrem sa continuam sa calatorim cat mai mult si cat mai placut. Vrem sa crestem.
Sustine-ti visul in continuare si astfel sustii lumea!
#DontCancel, #postpone!
