Multumesc, Kenya – Martie

Intelepciunea kenyana spune ca ochiul nu uita niciodata ceea ce a vazut inima (“The eye never forgets what the heart has seen.” – proverb kenyan) si mai spune ca cel care nu a ajuns inca la destinatie nu se simte obosit (“The one who has not reached his destination never gets tired.” – proverb kenyan).
Africa a starnit mereu in mine un soi de fascinatie, o atractie pe care imi era greu sa o descriu. Ani la randul, am stiut ca vreau sa ajung acolo, iar acum, dupa ce m-am intors, cred ca o parte din mine va dori mereu sa vada sau sa revada Africa. M-au frapat de la inceput fetele oamenilor, zambetele. Vezi mult mai putine chipuri incrancenate decat in Europa. Europeanul din tine, mereu pe fuga, mereu contra timp, are senzatia ca lucrurile se desfasoara „in reluare”, insa ele se misca incet, dar sigur. Oamenii stiu ce au de facut, sunt amabili si disponibili si, mai ales, zambesc.

Dupa prima noapte petrecuta in Nairobi, ne-am trezit devreme in triluri de pasari si ne-am inceput aventura kenyana indreptandu-ne spre Maasai Mara: trafic, saracie, pamantul sterp din Valea Riftului African si copii – copiii Kenyei, salutand de pe marginea drumului sau din curtile scolilor si zambind cu gura pana la urechi in lumina soarelui arzator. Intr-adevar, soarele african este foarte puternic, astfel ca folosirea cremelor cu factor ridicat de protectie este esentiala. A urmat momentul mult asteptat, intrarea in Rezervatia Nationala Maasai Mara. Au aparut primele zebre, apoi girafele Mara, impala, gazelele Thomson si… primul elefant. Un colos cu colti de o lungime impresionanta ne privea linistit de la doar cativa metri distanta. Aproape nu-mi venea sa cred ca ceea ce traiam se petrecea aievea. Au urmat memorabilele intalniri cu ghepardul, leii care devorau un hipopotam, leoaicele cu puii lor ce se odihneau cuminti in iarba, leopadul care isi facea imperturbat siesta, neparand impresionat de multitudinea de masini adunate in jurul lui si, bineinteles, sutele de zebre, antilope, gazele, bivoli si girafe ce impanzisera platoul Maasai Mara inainte de apus. Nu degeaba se spune ca este rezervatia cu cea mai mare concentratie a vietii salbatice din lume (alaturi de Parcul National Serengeti, cu care se continua pe teritoriul Tanzaniei). Inainte de intoarcerea la lodge, un curcubeu a brazdat cerul, incununand o zi perfecta. Am petrecut doua nopti africane autentice, cu cazare la „tented lodge”, pe malul Raului Mara – o experienta de neratat, chiar daca sunetele naturii pot parea infricosatoare. Trilurilor exotice de pasari matinale li s-au alaturat fornaiturile hipopotamilor pe care ziua ii vedeam scaldandu-se in rau_ si ragetele unor lei pe care i-am si intalnit dis-de-dimineata, nu departe de lodge. Drumurile nu sunt cele mai comode, transferurile intre parcuri sunt destul de solicitante, cu multe ore de petrecut in masina, dar ai satisfactia unor amintiri de neuitat la finalul zilei.

Au urmat Parcul National Lacul Nakuru, cu peisajele sale spectaculoase, cu mamele rinocer si puii lor, cu numeroasele familii de hiene si turmele gratioaselor girafe Rothschild; un safari cu barca printre hipopotami, pe Lacul Naivasha si incursiunea in Canionul Hell’s Gate, un loc foarte interesant din punct de vedere geografic, dar solicitant deopotriva. Am urmarit fascinati vulturii pescari africani planand dupa prada pe Lacul Naivasha, hipopotamii scufundati pentru a se proteja de soare aruncand jeturi de apa pe nari, familiile de babuini si grupurile de facoceri alergand, tinandu-si cozile in sus ca pe niste antene. In gradina lodge-ului, ne-am putut plimba printre zebre, girafe si maimute de tot felul, insa ni s-a spus ca, dupa caderea intunericului, sa nu circulam fara escorta, intrucat hipopotamii pot fi foarte periculosi.

Odata ajunsi in Parcul National Amboseli, Maria Sa Kilimanjaro ne-a oferit o priveliste impresionanta, dezvaluindu-si silueta inzapezita in toata splendoarea sa. Am putut admira turmele de elefanti – cei mai mari din Kenya si vedetele parcului, numeroase specii de pasari mici si mari cu penaj multicolor, lei tineri plimbandu-se alene printre tufisuri, antilope gnu, hipopotami si bivoli. Spectacolul naturii este intotdeauna surprinzator si captivant, nu te mai saturi sa privesti si sa descoperi viata salbatica in libertate. Se pune foarte mult accentul pe respectul fata de tot ceea ce ofera natura, exista numeroase organizatii care studiaza si supravegheaza animalele din parcuri, iar rangerii duc o lupta continua impotriva braconajului.

Cred ca cel mai emotionant moment din intreaga calatorie a fost intalnirea cu copiii maasai. Dupa ce am fost primiti cu dansuri si cantece traditionale, ni s-a permis accesul in manyatta (colibele maasai) si am putut vedea cu ochii nostri conditiile extrem de precare in care traiesc, am fost condusi la scoala din sat, unde 30-40 de copii ne-au intampinat cu ochisorii lor mari si curiosi. Le-am impartit rechizite si bomboane si am inteles in doar cateva clipe cat de mult poti face din foarte putin, mi-a trecut atunci prin minte ca fericirea poate insemna uneori o manuta de bomboane gumate. Mi-as fi dorit sa fi venit cu un camion de dulciuri, doar pentru a prelungi momentul acela de incantare de pe chipurile lor.

Dupa saptamana de neuitat petrecuta in safari, au urmat cateva zile de relaxare pe plajele de pe coasta nordica a Mombasei, in Bamburi. Nisipul este incredibil de fin, plajele scaldate de apele linistite si limpezi ale Oceanului Indian pastrand un aer salbatic, exotic.

Kenya a insemnat o experienta complexa, diferita de tot ce am trait cu prilejul altor calatorii, pe care o recomand cu drag oricarui iubitor de natura, de animale, de autentic… si de oameni.
Codrina Nechita